autocorect
Reading Time: 2 minutes

Scriu Corect cu AutoCorect. Nu sunt eu scriitoare de jurnal demult si n-am nici notorietatea unor jurnalistii mai mari decat mine, dar imi permit sa vorbesc despre o aplicatie utila cu care de cateva saptamani scriu romaneste.
Minunea asta se numeste AutoCorect si face aproape totul dupa cateva click-uri, cum ar fi:

Punctuatia-o sa adauge toate semnele uitate de tine, o sa scrie cu majuscule la fiecare inceput de fraza, o sa scoata spatii si o sa le adauge exact acolo unde trebuie, o sa stearga punctele de suspensie in plus.Pe scurt, o actiune meticuloasa, care, tie iti poate scapa.

Diacriticele adauga si/sau scoate semnele grafice cu valoare speciala.

Ortografie aplica toate regulile de scriere corecta a limbii si: gaseste cuvintele lipite, literele inversate, diacritice inlocuite gresit cu litera corespunzatoare, litera scrisa in plus sau in minus, cuvintele cu apostrof.

Nu mai vorbesc de toate functiile Word pe care le-am gasit aici,pentru ca, ele sunt deja uzitate.

Scriu Corect cu AutoCorect.

Tin mult la limba romana si fac uz de ea nu pentru ca as fi vreo nationalista, ci pentru ca e forma mea de respect fata de limba si literatura roamna, fata de Tara mea, caci limba e piatra identitara de neclintit.

Este in sinea mea o adanca recunostinta ca m-am nascut pe meleagurile astea, nu stiu cum sa definesc sentimentul, e unul de apartenenta legat strans de cel de mandrie. Si de fiecare cand scriu romaneste ma simt linistita, implinita cu gandul ca mai simt autentic si sunt recunoscatoare profesoarei de roamna, care, desi imbatranise iubea limba asta profund si ne-a transmis si noua iubirea asta adanca.

Aplicatia asta tine la limba romana la fel ca si mine.

O aplicatie zic,folositoare,pentru niste texte curate si un aspect frumos al paginii,daca vrei sa o incerci si tu poti sa o descarci de aici.

 

autocorect

***Va astept si pe actuala pagina de facebook pentru postari zilnice.

Sursa foto internet

 
ne obisnuim cu moartea

Reading Time: 2 minutesO poezie,o amintire si o portocala….sau cum ne obisnuim cu moartea
Avea 92 de ani si era sprintena si vesela. Toti iubeau.Si ea ii iubea. Pentru mine avea, insa o dragoste aparte. Nu stiu de ce. N-am intrebat-o niciodata.

Imi era draga dimineata cand o vedeam cu pisica de fiecare data cand imi deschideam fereastra. Imi era draga in orele de dupa cand imi deschidea usa sa-mi aduca o portocala. Imi era draga cand imi citea poeziile scrise de sotul ei inainte de casatorie. Imi era draga pentru colectia ei de margele. Pentru eleganta cu care se imbraca. Pentru cursivitatea cu care citea. Pentru povestile pe care le spunea. Pentru vorba ei peltica. Pentru bun simt si pentru dragostea pentru animale. Pentru umor. Pentru intelepciune. Pentru blandete. Pentru toate. Draga tare imi era.
Se duc rand pe rand oamenii la care tin… se duc si uita sa-si ia ramas bun.
Ramai cu bine tanti. Maine o sa mananc o portocala amara.

Nu stiu cum sa primesc moartea, nu stiu stiu sa o inteleg nici sa o primesc in viata mea. E trist, e greu, e incomensurabil acest gol pe care ea il lasa. Stiu, o sa spuneti ca acest lucru cert e inevitabil in viata fiecaruia, dar cine ne invata sa ne obisnuim cu moartea? Cine si cum? Suntem atat de aproape de ea si totusi nu ne obisnuim cu moartea. Cum sa ii ducem greul? Cum sa o privim ca o trecere? ca pe binecuvantare se poate? Eu nu pot. Mie imi e tare greu sa spun ramas bun, mi-e greu sa pierd, mi-e greu sa inteleg de ce?

Aceasta batranica mi-e fost mai aproape decat bunica mea, nu stiu cum a reusit sa imi fie, dar mi-a fost. M-a inteles M-a iubit, m-a rasfatat, m-a tinut in brate, mi-a spus povesti, ceea ce bunica nu mi-a spus niciodata.

Vă invit să vă abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne antrena la discuții zilnice.

ne obisnuim cu moartea
SURSA FOTO