O poezie,o amintire si o portocala….

O poezie,o amintire si o portocala….
Avea 92 de ani si era sprintena si vesela. Toti iubeau.Si ea ii iubea. Pentru mine avea, insa o dragoste aparte. Nu stiu de ce. N-am intrebat-o niciodata.

Imi era draga dimineata cand o vedeam cu pisica de fiecare data cand imi deschideam fereastra. Imi era draga in orele de dupa cand imi deschidea usa sa-mi aduca o portocala. Imi era draga cand imi citea poeziile scrise de sotul ei inainte de casatorie. Imi era draga pentru colectia ei de margele. Pentru eleganta cu care se imbraca. Pentru cursivitatea cu care citea. Pentru povestile pe care le spunea. Pentru vorba ei peltica. Pentru bun simt si pentru dragostea pentru animale. Pentru umor. Pentru intelepciune. Pentru blandete. Pentru toate. Draga tare imi era.

Se duc rand pe rand oamenii la care tin… se duc si uita sa-si ia ramas bun.
Ramai cu bine tanti. Maine o sa mananc o portocala amara.

SURSA FOTO 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: