m-am ingrasat
Reading Time: 2 minutes

Cod rosu de panica: M-am ingrasat! Intre confuzie si neincredere am fost de doua zile. Nu ma mai simteam bine deloc iar starea de balonare si de greutate nu disparea sub nicio forma. Am suit pe cantar si cu pupilele marite am citit opt kilograme in plus. M-am ingrsat apparent fara motiv si totusi, am simtit dezechilibrul fara sa-l iau in serios. Nu m-am suparat nici pe cantar, nici pe alaptarea prelungita la care recurg pentru binele copilului, ci m-am enervat datorita mie, din nou mi-a scapat ceva de sub control.

Retentia de apa de care sufar inevitabil in fiecare vara, fierea lenesa si trompele legate m-au adus aici, dar si lipsa de miscare caruia m-am supus fara nicio reactie.
Sunt mai grasa cu opt kile dar… Grija majora ramane alaptarea, cel putin pana in noiembrie cand David va avea doi ani, e o promisiune pe care vreau sa o respect, prin urmare grija pentru mine mai are doua luni si ceva de asteptat.

M-am ingrasat

Si ce fac eu in astea doua luni pentru a ma simti mai bine?

  1. Beau apa plata cu lamaie pe stomacul gol-o sursa de energie nebanuita si totodata un bun detoxifiant.
  2. Mananc la ore potrivite cu nicio abatere peste ora 20.
  3. Ma plimb seara de seara aproximativ un kilometru, pasul lent ma ajuta la digestie, aerul imi da energie si ma ajuta sa dorm bustean.
  4. Asupra alimentelor o sa pot face o diversificare abia mai tarziu, acum e necesar sa am un aport caloric mai mare, dar cred ca sunt pe drumul cel bun fiind atenta la ce mananc.
  5. In plus de asta mi-am stabilit o zi de cantarire, duminica, deseara pot sa aflu daca am scapat de cateva sute de grame de cand m-am confruntat cu cantarul.

De cand citesc povestea Danei  tot calvarul mi se pare si mie mai usor, cu toate ca am fost socata de viteza cu care m-au cucerit kilogramele.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

m-am ingrasat

foto internet

cresterea copilului
Reading Time: 3 minutes

Tie cine iti creste copilul? Cresterea copilului este foarte importanta pentru noi. Majoritatea lumii considera inca dinainte ca David sa vina pe lume ca noi nu vom fi niste parinti capabili sa il ingrijim. De unde prejudecata asta nu ma intrebati, nici nu m-am sinchisit sa ii gasesc originea. Iubindu-l si dorindu-ne sa creasca frumos ne-am ambitionat sa stam separat si sa ii oferim tot ce putem mai bine.
In continuare lumea ne-a privit suspicios si cu uimire, dar la fel nu ne-am sinchisit prea tare de ce spune ea.
De cand suntem parinti viata noastra-I extraordinar de plina si de frumoasa.

Toate actiunile noastre converg inspre binele celui mic si fara doar si poate ne numim parinti cu norma intreaga.

Suntem acolo la fiecare dinte nou, sa mangaiem rani sau sa pupam cucuie, sa alergam dupa porumbei sau sa ne jucam in cada, cand mananca si se pateaza si apoi rade in hohote, daca se suie pe masa, daca doarme agitat sau vrea pur si simplu sa faca o nazbatie. Nu as suporta sa il stiu departe. Nu as suporta sa vina altul, indiferent cine, sa ne spuna cum sa-l educam. Nu as suporta sub nicio forma si de fiecare data iau foc cand  primesc sugestii legate de cresterea lui.

In randul prietenilor sai mai mici  este un baietel cu cinci luni mai mare, care, e in grija strabunicii. O batranica venerabila si apriga il poarta si-l ingrijeste cu desavarsire iar parintii lui sunt plecati in strainatate. Au plecat de pe vremea cand Patrik avea doar trei luni, acum fiind pentru micut doi straini ce il viziteaza o data pe trimestru.

Tie cine iti creste copilul? Cum te implici in cresterea copilului tau?

Eu nu as suporta asa o idee, m-as usca de dorul si de grija baiatului oricat de multi copii ar fi crescut pana in prezent strabunica. Mi s-ar sfarteca sufletul stiind ca e la mii de kilometri si nu pot sa-l vad.
Diferentele majore intre David si Patrik sunt cam urmatoarele :
-David nu e intarcat, prietenul lui a si uitat gustul laptelui de mama, daca l-a mancat vreodata.
-Patrik e domol si docil, David un activ si un neascultator.

-Al nostru topaie pe banci, al strabunicii doar priveste batraneste.
-Patrik are ca spatiu de joaca parcul din fata blocului, David cunoaste deja toate parcurile orasului si fantanile arteziene.

-David alearga spre noi cu bratele deschise, Patrik se rusineaza si se ascunde dupa fusta strabunicii.
-Patrik spune doua cuvinte, “tai” si “pusi”, David canta si bombane in toate felurile cu putinta.
Daca ar trebui sa aleg tot un copil razgaiat, dar activ mi-as dori in detrimentului unuia  prea cuminte.
Cred cu tarie ca felul asta de-al fii al celor mici e imprimat si de cei care ii supravegheaza si in plus, un copil crescut de parinti e mereu cu un pas in fata.
Daca tot mi-am facut un copil trebuie sa  ii fiu parinte toata viata, nu dupa un anumit timp sau in etape. 
Tie cine iti creste copilul? Si daca dupa ce ai devenit parinte trebui sa pleci ce faci, iei copilul cu tine sau il lasi in seama cuiva mai in varsta? Este importanta cresterea copilului pentru tine?

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

cresterea copilului
Sursa foto

vacanta in trei
Reading Time: 2 minutes

plaja
Va sa vina si prima vacanta in trei! Planurile noastre de vacanta s-au naruit trei ani la rand, asa incat de cand suntem impreuna n-am avut niciuna. O data din lipsa de bani, a doua oara datorita sarcinii, apoi a fost piciul prea mic si daca era dupa noi pana si anul asta o puneam in asteptare daca nu se intampla sa avem un declic.

Cu vreo doua saptamani in urma cumnatii nostri ne-au anuntat ca pleaca in Bulgaria, nimic special si nici urma de invidie, dar dupa ce-am primit vestea am inceput sa ne simtim ingrozitor …noi nu am facut nimic ca sa avem macar o vacanta.
Ne si vedeam si noi la mare, dar ce sa facem si cum?
La masa in bucatarie, acolo unde luam cele mai mari decizii, am pus cartile pe masa si am decis sa plecam.

Bani niciodata nu vor fi suficienti daca nu-I strangem, prin urmare ne-am pus ceva deoparte in ziua in care am luat hotararea.
Nimeni nu va veni sa ne invite asa ca, noi trebuia sa ne interesam asupra destinatiei, tarifelor si sejurului. Zis si facut, am pus mana pe tastatura si-am apelat marele ajutor numit Google.
Am gasit repede ce cautam si nu am mai stat pe ganduri.
Nu voiam sa mergem la tara, pentru ca mie mi s-a acrit de atata mediu salbatic si fara pic de tehnologie sau educatie dupa ce am petrecut acolo veri la rand.
Nu am vrut sa ne petrecem o vacanta de musafir pe la casa nimanui pentru ca, ne-am fi aruncat nevoia de liniste pe fereastra.

Si muntele l-am eliminat, ne deprima si nu ne place.
A ramas in picioare ideea unei statiuni balneare, cel mai posibil Baile Felix si mult visata mare. Of, draga noastra mare!

Chiar si in extrasezon am merge sa o vedem.
Nu a fost asa de greu sa ne definim o vacanta, a trebuit sa ne lipeasca viata o palma peste ochi ca sa vedem si noi cat suntem de fraieri.
Copilul e maricel, mananca singur si il putem purta de mana. O gura de alt aer nu ar sta rau nici in plamanii nostri, iar de relaxare ce sa mai zic, o asteptam ca pe o minune.
Nu stiu cand plecam, dar in toamna asta cel tarziu vom pleca si noi undeva.
Si va fi prima noastra vacanta de familie!

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

vacanta in trei
Sursa foto

32 de ani
Reading Time: 2 minutes

Pentru mine criza de la 32 de ani s-a transformat in fericire peste noapte, pur si simplu, ca si cand o zana buna s-ar fi milostivit si la o atingere de bagheta mi-a transformat cenusiul in curcubeu.

  • Anul asta, la 32 gasesc ca totul poate fi si cum imi doresc. E suficient sa vreau asta!
  • Anul asta la 32 am deja experienta ca mama.
  • La 32 mai sper ca v-om avea o casa.
  • Imi doresc sa construiesc fericiri mici si mari.
  • Cred in realitatea imediata si puterea de a schimba viitorul.
  • Am devenit putin egoista, lucru propus spre remediere.
  • Valorific mult mai usor tot ce am reusit sa fac de una singura.
  • Am dorinte realizabile pentru mine, sot si copil.
  • Asteptari realiste de la tot ce ma inconjoara.
  • Planuri bine trasate si scrise minutios si atent.
  • Sperante suficiente.
  • Si credinta in imposibil.
  • Regret doar ca lucrurile nu mai pot fi indreptate si am parte doar amintiri pline de tristete.
  • Iubesc tot ce e in jur.

Assta sunt eu la 32 de ani.

2 august nu mai e de-o vreme doar o pata in calendar.
Nu petrec, azi iubesc noua viata si tot ce am facut in ea. Mi-as fi dorit ca sio mama sa fie cu mine, as fi vrut sa o iau in brate. as fi vrut sa serbam anii astia impreuna, dar din pacate ea e departe. Cand o chem vine, dar niciodata ca sa ma ia in brate…

Nicioadata nu am simtit o mai mare fericire, pentru ca niciodata nu am crezut ca o merit. Am fost educata sa-mi accept conditia si sa nu cer nimic, nici macar iubire si atunci cand am primit-o a venit ca o avalansa si m-a luat prin surprindere.

Multumesc intamplarii ca a avut grija de mine.

Sotului meu pentru intreaga lui devotiune.

Si fiului meu pentru fiecare zi de fericire.

Vă invit să va abonați la postări și pe noua pagina de Facebook pentru a ne atrena la discuții zilnice.

32 de ani

SURSA FOTO