Pentru o casa chiar si ai tai te invideaza

In iarna asta viata noastra s-a schimbat radical. Va povesteam aici despre socul pe care l-am avut cand am fost sunata pentru apartamentul de la 5. Nu neasptam, categoric nu ne mai asteptam sa primim o casa, dar Cerul ne-a aratat ca are alte planuri pentru noi.
Pentru o casa chiar si ai tai te invideaza

Pentru o casa chiar si ai tai te invideaza

Ai nostri au primit vestea cu reticenta, bunicului nu ii venea sa creada, pentru ca primise informatia de la mine, tata ceruse confirmari de la primarie pentru ca “ trebuia sa-I spuna si oficial ca e adevarat”. Deh, cum sa aiba ei incredere in cuvantul meu ca doar ma privesc ca pe o tampita si acum. Singura care a dat crezare celor auzite a fost mama soacra, insa avea o obiectie, nu pricepea de ce acceptasem o locuinta cu multe datorii, evident ele nu ne priveau, dar asta era mai greu de inteles pentru dansa.

Cu toata reticenta lor am primit sa semnam contractul. Pe 28 ianuarie pana in ora 10 trebuia sa fim prezenti pentru a iscali hartiile. Institasem pe ai nostri ca sa stea cu pustiul ca sa nu-l mai caram cu noi la sediu unde scarile sunt greu accesibile, dar tata pentru ca baiatul dormea inca  m-a rugat sa sun si sa aman intalnirea „pentru ca alaptez si sa nu planga copilul dupa mine”. Stupefiata am refuzat si l-am rugat pe strabunic sa stea cu cel mic. Nu am inteles gestul tatei, copilul nu a fost nicicand imposibil chiar daca s-a trezit foarte rar fara mine, am luat atitudinea lui ca pe o invidie si timpul avea sa-mi dea dreptate.

Zgribuliti si tristi ca nu ne incurajeaza nimeni am pornit spre Asistenta. Scarile de la intrare s-au opus oricarei incercari de a urca si a trebuit sa asteptam ca niste caini in fata lor pana s-a gasit cineva sa ma ajute sa urc. Nu era prima oara cand imi puneau probleme si mi-am promis sa cer ca acele trepte sa fie accesibile tuturor, numai ca, pentru asta trebuia sa depun sesizare si nu mi-a stat capul la ea.

O institutie publica apartinand primariei este si in anul domnului 2016 inaccesibila unor persoane defavoritate din punct de vedere locomotor.

Dar ne aflam la asistenta pentru alt ceva.

Pentru contractul apartamentului ce ne astepta la capatul altor doua etaje.

Doamna de la Splas, draguta ca de obicei, a avut bunavointa sa vina afara pentru noi. Inainte de a semna am primit urmatoarele instructiuni:

-primisem un apartament cu doua camere de 65 de m patrati, dintre care 53 sunt utili.

-actul intocmit are o valabilitate de cinci ani si dupa expirarea termenului reinoirea se face anual.

-datoriile fostilor chiriasi nu intra in obligatia noastra.

-dupa un an de contract avem drept de cumparare a locuintei.

-nu platim chirie in baza legii 448/2006 art. 20 alin b:

b) scutirea de la plata chiriei pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe deţinute de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia şi care sunt în folosinţa acestor persoane.

-aveam obligatia de-a achita toate datoriile administrative in termen de 60 de zile, altfel riscam sa fim evacuati in urma unei hotari de consilu local din 2014.

-nu putem modifica locuinta ( nu ii putem pune parchet nou sau termopan) fara acordul scris al primariei.

– nu avem dreptul sa montam centrala proprie pana nu devenim (daca devenim proprietarii) imobilului. In momentul de fata blocul Anl 1 este racordat la incalzirea centralizata a orasului.

-trebuia sa evitam incendiile si inundatiile.

-in cazul in care unul dintre noi primeste o locuinta drept mostenire contractul ANL inceteaza.

-nu avem dreptul sa subinchiriem locuinta.

Priveam la doamna cu maxima incordare, nici respiratia nu mi-o mai auzeam. Sotul de langa mine era si el la fel de rigid. Cand mi-a dat  pixul aveam senzatia ca nu il pot tine. Cea mai urata iscalitura pe acele trei documente am pus-o, tremuram si parca uitasem sa scriu.

Am vrut fugitiv sa parcug cateva randuri, degeaba, nu mai vedeam litere, ci linii ce dansau.

Nu am primit  atunci actul nostru, urma sa fie semnat de viceprimar si abia dupa acea urma sa intram in posesia hartiei noastre valoroase. Actul era intocmit in 3 exemplare, unul al nostru, unul ce ramane la asistenta sociala si al treilea la primarie.

Urma sa ne revedem peste cateva zile.

Pe 1  februarie am stabilit o intalnire la blocul unde aveam sa primim cheia casei.

Pe cat de tristi veniseram pe atat de plini de sperante plecam. Aveam sa stam intro casa atat de mare, cum neam de neamul nostru nu mai avusese, copilul avea in sfarsit loc sa se joace si o camera numai a lui Nu ne-am gandit atunci ca nu vom plati chirie, dar cand ne-am amintit am respirat usurati. In timp aveam sa simtim si acest beneficiul acestei facilitati.

Am spus si alor nostri cele intamplate si in loc se arate neincrezatori de data asta erau nerabdatori si ne intrebau de ce nu am cerut cu insistenta cheia.

Asa ne-am petrecut ziua acea rece de ianuarie 28 pe care am iscalit urat cu atata emotie, a fost ziua unui nou inceput, un inceput greu, dar pe drumul nostru.

Surse legeaz.net/

si hunedoaralibera.ro

sursa foto ziarulcomod.ro

2 comentarii publicate

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Pentru el fac orice, oricand, cu orice pret | Roxana Trandafir

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: