Te iubesc copilul meu! i-am spus privindu-i chipul adormit. Afara 2017 isi facea simtita prezenta cu sunete si artificii, iar in camera eram numai noi si bradul de Craciun liberi sa ne facem o urare de inceput de an.
El nu stia ca nu ma satur sa-l privesc, eram pierduta studiind fiecare raza de lumina ce se juca pe trupusorul lui. Eram prea ocupata sa ii doresc cate in luna si in stele. Sa ii soptesc ca il invidiez pentru somnul curat si frumusetea desavarsita in care se scalda. “Te iubesc copilul meu“, i-am mai spus o data sperand sa ma auda in vis. O petarda nemiloasa a exiplodat si l-a facut sa sara in bratele mele speraiat.
Te iubesc copilul meu! am zis acoperandu-l de sarutari.
M-a privit bulversat ca un razboinic surprins de o detonatura si s-a intors pe perna lui si la somul din care fusese trezit.
Era timpul sa ma manifest din nou in soapta, micul rege dormea.
Eram entuziasta privind felicitarea cu care ma laudasem deja pe facebook si pentru care trebuie sa-i multumesc Mihaelei. Nu am mai primit de multi ani o felicitare.
Eram fericita ca la inceput de an nu am mai plans in hohote, ci prima vorba a fost “te iubesc”.
Eram foarte fericita sa imi recitesc dorintele si sa remarc lipsa uneia, am uitat sa scriu ca vreau un aparat de fotografiat performant, m-am saturat de nereusitele incercari ale camerelor de pe mobil.
Ma gandeam sa nu mai las pe nimeni sa ma intristeze, nici macar pe tata cu pesimismul lui molipsitor, care, chiar in ajunul Anului Nou se botise ca nu a avut un an cu impliniri si ma trimitea la culcare. Imi pare rau, am trecut de perioada aia. Acum sunt mama si aveam de gand sa o tin toata noaptea intrun cantec “te iubesc copilul meu!”.
Mesajele cu “venea anul tiptil” si “sa va aduca anul nou” mi se par demult depasite asa ca, tuturor celor care le-am scris le-am dorit iubire. Iubire de sine, de viata, de entuziasm.
Imi citeam deja prima carte din 2017 si ma gandeam cat de bine imi face lectura motivationala.
Alex imi aducea focul de artificii intro filmare, era o priveliste incantatoare, avantajul statului la etaje superioare.
Ma priveam intro alta lumina. Gaseam o femeie implinita. Iubita. Mama.
Iubesc viata chiar daca mi-au trebuit ani sa descopar asta.
Vreau sa traiesc clipa si asta e un atuu al tineretii.
Caut sa am incredere in mine si vreau sa raspandesc doar energie pozitiva.
Energia pozitiva este, insa Iubire. Iar eu imi iubesc noul fel de a fi.
Iubesc sa fiu iubita si sa iubesc tot mai mult.
Asa am incheiat noaptea, cautand iubire.
Sa va iubiti … caci restul e o consecinta a faptelor.
La multi ani!
***Va astept si pe pagina de facebook pentru noutati zilnice.
Sursa foto unsplash.com
Cat de frumos ai povestit, Roxana! Este o perioada cu multe emotii si mie imi placea sa il privesc dormind.
Va dorim un an cu multa sanatate si bucurii si iti multumesc ca mi-ai dat de veste. A facut foarte mult pe drum, le-am pus cam tarzior la Posta, dar nici chiar asa de tarziu, eu tot mai trageam o mica nadejde sa ajunga inainte de Craciun. Si cand colo a fost mult mai aproape de Revelion, iar cele trimise in strainatate nu au ajuns nici acum. Dar asta conteaza mai putin, important este ca am putut face cate o mica bucurie si am creat o stare buna!