Răcelile de sezon ale celui mic îmi fac sufletul să se chircească de suferinţă.

Răcelile de sezon sunt comune tuturor copiilor, nu spun nimic nou, dar răcelile din iarnă asta ne-au sleit de puteri.
Înainte de Crăciun ajungeam la uşa medicului de familie cu mucii pan la brâu şi cu o dispoziţie proastă din partea celui mic. Tratament, vitamine pentru că refuză să mănânce, repaus, în concluzie o vacanţă de iarnă compromisă.
O dată sfârşită vacanţă, însă a început din nou răceală… E un lucru firesc în comunitate, mai mult in primul an, atât de firesc pentru că afară e iarnă, dar atât de nefiresc pentru sufletul meu de mama.

Când David e bolnav eu mă transform. Devin mai protectoare, mai atentă, mai preocupată, mai grijulie. Toate acţiunile şi privirile mele converg înspre un singur obiectiv, spre copil. Să văd eu când îi scade febră, cum îi se colorează obrăzii, dacă mănâncă. Să aud cu respira greioi, când strănuta, când adoarme. Să simt cum se mişcă, dacă se sufocă în somn, când îi creşte febră. Aş prefera să le fac singură pe toate şi am şi răbdare pentru asta. Dacă trebuie rămân trează nopţi la rând şi totuşi… în situaţii grele mă cuprinde panica.
A adormit băiatul după ce a mâncat într-o zi şi pentru că i se precipitase somnul am decis să-l trezesc, frigea. L-am dezvelit şi l-am întrebat dacă se simte bine. Îmi răspundea monosilabic. Am fugit după antitermicul la îndemână şi I l-am administrat grăbită. Agitată cum eram nu mă găseam nu voiam să-l agit şi pe el. Se perpelea lângă mine roşu şi transpirat ca un pepene la soare. Termometrul arata 39.9 şi asta însemna începutul unui calvar. Pentru el întâi, dar şi pentru mine.
Cu o asfel de febră cel mic trebuia văzut de doctor. Şi de 10 zile am luat-o de la capăt. Tratamente, nopţi fără somn, febră, tuse, stare generală proastă. Sub grija medicului astea aveau loc, dar perpelirea mea era continua.
Eram încordată ca un arc, supărată, închisă şi lipsta de orice chef, demoralizata şi totuşi încercam să zâmbesc pentru a nu-l prost dispune şi mai tare pe cel mic.
Acum e bine, ne-am întors şi m-am întors la o viaţă de iarnă obişnuită. Luptăm amândoi să interim imunitatea lui şi speram să nu ne mai răpună răcelile de sezon. Ca de căzut cădem în locuri şi moduri diferite, dar suntem amândoi o dată.

 

 

1 comentariu publicat

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. O istorie ciclică a momentelor de cumpănă la început de an - Roxana Trandafir

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: