O istorie ciclică a momentelor de cumpănă la început de an

Despre unele momente de cumpănă ce vin mereu la început de an mi-am propus a scrie, deşi alt articol am în draft. Sunt de vreo 5 ani acestea şi nu le mail aş să-mi scape. Nu sunt deloc o fire superstiţioasă, cum nici în coincidenţe nu cred, dar la început de an, în ianuarie, nu pot să nu remarc o macabre repetiţie.

Momente de cumpănă avem tot timpul, dar astea de la începutul anului sunt de departe cele mai grele.

Vin, ne fură părţi din suflet, ne pustiesc şi pleacă abia când luna a luat sfârşit. Şi noi, noi le primim cu pieptul înainte nefiind niciodată pregătiţi să le facem faţă.

  • Ianuarie 2013 (nu vă uitaţi numărul de final căci nu are legătură) bunica a plecat spre alte dimensiuni pe neaşteptate.
  • În ianuarie 2014 David avea 3 luni şi prima răceală îngrozitoare. Eu tremuram pe lângă el, el mă privea mirat şi încercă să respire adăpostindu-se după sani-mi plini cu  lapte.
  • Ianuarie 2015 intrăm pentru prima oară în buncărul numit pediatrie şi luptăm cu toţii pentru pneumonia băiatului.
  • Un an mai târziu, în 2016, eram la Bucureşti şi de data asta noi eram bolnavi, abia dacă puteam să ne târâm prin casă şi nu aveam un chior în buzunar.
  • În 2017 în primul an în casa noastră nu ne puteam bucura pe deplin de asta pentru că pe mine mă încolţise o îngrozitoare depresie.
  • 2018 nu a fost nici el mai blând, ianuarie a venit cu o altă răceală puternică pentru David.

Suntem la fel de dezarmati, eu sunt la fel de trista, la fel cum am fost si la debutul acestor cinci ani. As vrea sa opresc timpul, sa il rog sa imi spuna de ce se intampla asa, mereu in ianuarie. Dar nu as vrea sa sterg nimic, ci sa invat a trece peste mai frumos. Dar poate nu la timp e rezolvarea, ci la noi, intai de toate la mine.

Nu am nici cea mai mică idee despre ce se va întâmpla în ianuarie viitor, dar am învăţat să nu mai mai plâng. Să-mi accept fiecare moment de cumpănă, din marea albă a acestor momente de cumpănă, acceptarea face lucrurile mai uşoare şi repetiţiile suportabile.
Ce voi schimba până la anul nu ştiu, dar mi-am propus să nu îmi mai fac defel planuri, ci chiar să fac ceva.

sursa foto

2 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: