Superblog 2018 si alti zece gargauni din capul meu, adica zece personaje ce traiesc intr-o poveste urbana

Au inceput inscrierile la Superblog 2018, dimineata, pa’ la pranz,adica orele 14.30 cand incep a scrie aest articol cu un mare COpy-paste. Si pe cine plagiez? Pe mine, marea clasica (creata) in viata si va spui dupa cum spuneam si pe facebook la orele prea matinale ale diminetii, cand (aproape) toti concurentii dormeau si neuronii mei la fel.

Roxana Elena Trandafir Vin eu cu tot elanul unei dimineti de sambata dupa doza de ceai verde, imi deschid pc-ul pusa pe (in)scris, imi pregatesc pagina si degetele de treaba, imi caut imaginatia in cap, e la locul ei si plec spre super blog unde, ZBANG, e pus zavorul, inscrierile sunt inchise momentan. 🤪🙄. Ma dezumflu ca un balon intepat, fac bot de rata suparata si gata… ma intorc la somn. La ce ora sa-mi setez desteptatorul? Sa nu ma lasati sa dorm prea mult.🙃

Numitul Marius Mihalache e instigator la propriu-mi plagiat si pun si indemnul lui aicea sa se vaza.

 

Marius Mandache Roxana, da-i un copy-paste la textul pe care l-ai scris aici si… asta e articolul de inscriere! 

Am copiat intocmai.deci e bine, acuma sa va spun cum va sa sune povestea lui Superblog 2018 pentru mine.

Motanul frunza isi rasucea mustata privind atent la toti din jur, era exact cum il stiati, un domn fara cusur.

Domul Frunzarescu isi cauta ziarul.

-Da-mi rujul pana imi pieptan parul, tipa dooamna Frunzarescu catre ea.

Menajera dolofana nu o auzwa

Caci domnisoara Aiurescu scria scrisoare.

Catre iubitul ei aflat la inchisoare.

Iar frunzarescu Junior muzica tare asculta

Pe madam F nimeni nu o auzea.

Vecina batea de zor cu matuea in teava

Veni la dansii pusa pe galceava.

In usa cand cu pumnul noduros izbi.

De privirea verde a lui Frunza se  lovi.

-Motan cochet si fara de pereche,

Puneti jobenul pe-o ureche

Si iesi sa vezi minunea de sub soare.

In fata casei noastre nu mai e nimic,

Doar un desert arid, sau cum sa zic?

Intr-adevar in fara casei se intindea,

O mare patura de nisip ce-ardea.

-Nu-i un desert, isi dadu cu parerea Frunza.

E scena ideilor ce s-au pierdut de muza.

Si-acum ca nu mai incap intr-o minte ni s-au pus noua dinainte.

-Unde? se mira vecina scuturand matura tare…

-Aici sub urma pasilor dumitale.

Pe locul unde azi gasesti pustiu,

Maine ai sa zaresti cuvantul viu.

-Cuvantul viu? ce tot vorbesti acolo motan ciudat…

-Ce spun eu e cat se poate de adevarat

Il vezi pe acel oarecare, el are in minte o idee mare.

Fetita ce se joaca langa el il va incurca nitel.

Jurnalistul vrea sa scrie digital.

Tot ce Domnul frunzarescu , stapanul meu, gaseste la ziar.

Gardianul viselor e si el , dupa vreo duna undeva,

Iar regizoarea mama de rege mic o sa vina si ea.

Asta-s eu si ma prezint asa cum sunt, o stare de spirit imperfecta, personaj real intr-o poveste (aproape perfecta).

Cu acesti zece gargauni vin in fata voastra oameni buni,

Zece personaje, zece vietii, un desert, un gardian de vise si un gand.

Ce isi pune toate sperantele in cuvant.

Imbracata in cuvinte la superblog 2018 timid m-am prezentat cu botul de rata inca nemachiat.

superblog 2018

Roxana

6 Comments

  1. M-ai amuzat teribil şi bine mi-a mai prins! 😀
    Baftă multă şi inspiraţie cât încape! 😉

  2. Atunci mi-am atins scopul, Frunza si a lui vor spune o poveste continua si plina de haz. 🙂
    Multumesc pentru urare, am mare nevoie de inspiratie.:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *