Am o veste buna, nu, nu sunt insarcinata, ci nu mai beau cafea

Intr-o dimineata de septembrie, pe cand imi duceam baiatul la analizele obligatorii pentru programul prelungit la gradi, am simtit o puternica ameteala. Gandul mi s-a dus grabit spre un motiv superficial: “Asa se intampla daca nu mai beau cafea cand plec la drum. ” Nici nu imi trecea prin minte ca ameteala putea sa apara fie ca plecasem fara sa mananc fie din cauza unui puseu de tensiune. Gasisem repede exact ce imi convenea.

Din laborator am iesit dupa cateva minute, mandra ca am un copil ascultator si ca totul a decurs bine, (despre asta vreau sa fac un articol separat), dar cu o ameteala si mai mare. Copilul imi cerea ceva de mancare, eu voiam o cafea. Solutia cea mai buna se afla un trotuar distanta si era McDonlad’s. O data ajunsi acolo am comnandat pentru cel mic un suc si un mic dejun si pentru noi doua cafele mari.

Am baut repede bautura calda, dar dupa cateva minute am simtit o durere puternica in ceafa iar ameteala era si mai prezenta. Imi parerea rau ca am baut o asemenea cantitate, dar era prea tarziu.

Drumul spre casa a fost deosebit de greu, mergeam in zig-zag si ma opream adesea ca sa respir, cand m-a  aplecat spre David mi-a spus speriat ca mi-a iesit ceva la frunte. Aveam certitudinea ca nu minte, dar nici nu stiam la ce se refera.

Acasa am elucidat misterul in vreme ce ma spalam pe maini si m-am privit in oglinda, in frunte aveam o ditamai vena ce statea sa pocneasca. Groaza s-a urcat din inima in frunte, langa vena, si-apoi a coborat pana in maruntaie, creand acolo un ghem dureros de griji.

Asa am decis sa nu mai beau cafea, dar sa nu mai beau niciodata, desi nu eram o mare bautoare ma mai alintam din cand in cand si ca si in ziua aceea, mai faceam si excese. Daca aveam un tensiometru la indemana cu siguranta mi-ar fi sporit groaza, tensiunea mea avea sa sara de pragul normal.

Am luat vena pronuntat dupa mine, groaza si m-am varat in pat. Baitul m-a insotit si el usor nedumerit si in vreme ce ma mangaia incet am simtit ca toata durerea dispare.

Atunci, sub binecuvantarea mainilor lui am gasit toate motivele care sa ma faca sa nu mai beau cafea.

 

  • Copilul are nevoie de o mama sanatoasa si dupa cum  se vedea cafeaua imi facea foarte mult rau.
  • Istoricul familiei mele nu e unul bun, bunica paterna a decedat din cauza unui infarct provocat de hipertensiune, tata e si el cu tratament pentru aceasi boala.
  • Inca sunt tanara, pot sa duc, dar pana cand? Numai de hipertensiune nu am nevoie, asta e cat se poate de clar.
  • Daca m-as inbolnavi si mai tare situatia s-ar schimba radical, nu ma vad inca stand  in casa, sau mai rau, in pat.

Inarmata cu curaj si determinare am zis ca nu mai vreau deloc sa beau cafea. Si nu am mai baut.

Viata fara cafea e incontestabil mai buna. Ispita a fost mare in primele saptamani, dar am rezistat cu stoicism si ma bucur. In primele zile eram tentata sa imi mai pregatesc macar una slaba si mica. Am vrut sa o inlocuiesc cu 3 in 1, ca pana la urma sa o inlocuiesc cu argila de baut. In a doua saptamana voiam sa gust de la Alex macar putin, putin. Stramband din nas am zis ca daca gust o sa sfarsec cu cana mea in fata si am renuntat. Pe strada ispita unui automat de cafea m-a atras, insa m-am gandit la drumul teribil de greu de dupa ultima cafea si mi-am zis inca o data “NU!”.

In a treia saptamana nu dadeam atentie canii lui Alex, nici nu ma interesa daca el vrea sau nu o cafea pe strada si mai si bifam beneficiile renuntarii la cafea rand pe rand.

De cand nu mai beau cafea am observat urmatoarele:

-Calitatea somnului mi s-a imbunatatit, dorm de la 21.30 pana la 5.00 cand suna alarma fara probleme.

-Sunt mai putin agitata.

-Tremurul mainilor mi s-a redus considerabil.

-Nu mai am cefalee si nici puseuri de tensiune, intre timp am achizitionat un tensiometru pentru siguranta.

-Nu mai simt nevoia sa beau cafea, chiar daca ma trezesc la cinci dimineata pentru a duce puiul la gradi.

-Nu mai am dureri de cap fara cafea, pentru ca nu o mai beau, nu mai sufar de lipsa de concetrare, ba chiar m-am organizat putin.

-Pot sa o inlocuiesc, desi asta parea imposibil, asta pentru ca daduse dependenta, dar cu perseverenta am reusit.

Ce trebuie sa faci ca sa renunti la cafea?

  • Sa iti gasesti un motiv temeinic.
  • Sa te ambitionezi si sa tii pofta in frau.
  • Sa nu cedezi sub nici o forma tentatiilor.
  • Sa nu renunti.

 

Eu ma simt mult mai bune si mi-am propus alta misiune, sa-l ajut pe al meu sot sa bea mai putina cafea, nu stiu daca va renunta la ea, dar macar incerc sa il motivez intr-o directie buna.

Ma veti intreba daca imi lipseste cafeaua? Nu, nu imi lipseste, inceputul a fost greu, acum nici mirosul nu ma mai ispiteste.

nu mai beau cafea

 

2 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: